Revista “Stare de Urgenţă” din Chişinău – auto-descrisa ca fiind “revista bilunara de literatura, arta si atitudine” a găsit loc în paginile sale pentru a găzdui un interviu legat de proiectul Uniţi sub tricolor şi acţiunile de apropiere dintre românii de pe cele două maluri ale Prutului.
Pentru început, aş vrea să te prezinţi.
George Simion, unul dintre liderii grupului de acţiune,,Noii Golani”, 23 de ani, masterand în cadrul programului ,,Istoria comunismului în România”, la Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
Povesteşte-mi despre ultimul proiect în care te-ai implicat.
În concordanţă cu acţiunile pe care le-am desfăşurat noi până acum, am iniţiat un proiect muzical, pe care l-am numit ,,Uniţi sub tricolor”, având forma unui album, unui cd cu muzică hip-hop, cu mesaj patriotic şi de atitudine civică. Pe album vor apărea mai mulţi artişti din dreapta şi din stânga Prutului, semn al unităţii culturale care există în spaţiul dintre Nistru şi Tisa. Ideea ne-a venit observând abundenţa de melodii care se mulează pe temele de reflecţie şi acţiune ale grupului nostru şi ne-am zis că ar fi păcat să nu realizăm o compilaţie în care să punem cap la cap toate mesajele transmise de aceste piese.
Iniţiativa cui a aparţinut?
Practic, e o iniţiativă comună, a noastră împreună cu artiştii care cântă melodiile.
A voastră, a unei organizaţii anume?
Da, a noastră, a grupului ,,Noii Golani”. Organizăm de 3 ani campania ,,Basarabia Pământ Românesc” şi am intrat în contact cu diferiţi oameni care susţin această campanie, implicit şi cu cei din sfera muzicală. Avem prieteni care cântă şi alte genuri muzicale şi care ne-au sprijinit mult. Aici pot aminti formaţiile Luna Amară şi Altar, care au cântat la Bucureşti pe 31 august în 2006 şi 2007 pentru a susţine cauza libertăţii şi lupta pentru românism a românilor din Basarabia. Avem prieteni care cântă şi jazz, şi punk…Nu se rezumă totul la hip-hop, dar acesta reprezintă primul pas deoarece în ultimii doi-trei ani am constatat o mai mare predilecţie a artiştilor hip-hop din ţară către transmiterea prin muzică a mesajului patriotic, al unuia care să amintească de Roşia Montana, de românii din Basarabia, de eroii Revoluţiei din România, exprimând idee de solidaritate. Vezi cazul recent cu evenimentele din 7 aprilie, când 1-Q Sapro de la Morometzii a produs un clip special despre ce se întâmpla la Chişinău.
Îmi poţi da câteva nume de artişti care vor apărea în acest proiect muzical?
Nu ştiu cât de familiare sunt numele pe care o să le amintesc, pentru marea majoritate a oamenilor sunt artişti care se identifică cu underground-ul, dar ale căror piese prind la tinerii care nu au renunţat la ideea unionistă. Oricât de perimată ar părea pentru unii ideea de o viitoare Unire între România şi Moldova, e bine să se ştie că tinerii nu au uitat şi oricât s-ar încerca propunerea altor soluţii precum o Unire în Uniunea Europeană şi alte variante care s-ar realiză, după părerea mea, mult mai greu de realizat decât o Unire directă a României cu Republica Moldova. Îl avem pe Nimeni Altu’ cu ,,Fii ai bravilor soldaţi”, SDST cu melodia ,,Îngeri deasupra României”, KST cu piesa ,,Honor et patria”, precum şi veterani ai muzicii hip-hop, de care poate aţi auzit: Sapro, Bitză, raku sau Brugner, artişti care încearcă să transmită în rândul fanilor ideea implicării sociale, a implicării active în problemele care îi frământă.
Sunt mai degrabă artişti de aici sau de dincolo de Prut?
Sunt artişti şi de aici, şi de dincolo de Prut, nu putem spune că ar fi mai mulţi dintr-o parte sau din cealaltă, pur şi simplu pentru că i-am despărţi. România are 22 de milioane de locuitori, Republica Moldova de astăzi are 4 milioane de locuitori şi respectăm proporţia celor două state româneşti.
Care a fost motivaţia alegerii numelui acestui proiect?
În primul rând, e evident pentru toată lumea – ,,Uniţi sub tricolor” – avem două state româneşti, ambele sub semnul tricolorului, pe care am vrea să le unească, avem două state româneşti care se indentifică cultural, spiritual, religios şi în foarte multe alte privinţe. Am considerat muzica drept unul dintre factorii care uneşte românii de pe cele două maluri ale Prutului. Am ales tricolorul drept simbol al acestui proiect pentru că ne însoţeşte în toate acţiunile noastre şi a reprezentat un simbol de luptă şi al altor generaţii, de exemplu generaţia paşoptistă, revoluţionarii din ’89 sau participanţii la mişcarea de renaştere naţională din Basarabia.
Care este target-ul mesajului de pe acest album?
Am ţinut să realizăm această compilaţie pentru ca tinerii de pe ambele maluri ale Prutului să asculte mesajul pieselor într-un format compact, să-l asculte împreună, astfel încât să determine implicarea mai activă în problemele din jurul lor, indiferent dacă acestea vizează Basarabia, Roşia Montană sau aflarea adevărului despre Revoluţie, lucruri pe care noi am ales să le promovăm…sau plantarea de copaci, păstrarea stratului de ozon, lupta împotriva corupţiei, pentru o justiţie corectă…Ceea ce dorim să transmitem prin proiectul acesta,prin intermediul melodiilor este un îndemn ca oamenii să se implice activ, să nu fie indiferenţi la problemele din jurul lor. Pe de altă parte, noi o să organizăm, prin vanzarea cd-urilor, o acţiune caritabilă, mai bine spus o acţiune de solidaritate cu nişte fraţi ai noştri care cunosc mai bine însemnătatea cuvântului ,,român” şi care duc o luptă crâncenă pentru a învăţa în limba română. Am în vedere liceul român din Tiraspol, ,,Lucian Blaga”, un exemplu de românism atât de îndepărtat de noi, deşi ca număr de kilometri nu ar fi o distanţă considerabilă, Tiraspolul fiind mai aproape de Bucureşti decât Timişoara, de exemplu. Dar ne despart atâtea graniţe şi atâţia soldaţi…
Şi cum aţi ajuns la liceul acesta? De ce liceul ,,Lucian Blaga” din Tiraspol şi nu un liceu din Chişinău, unul dintr-o zonă mai săracă a României sau unul din Harghita sau Covasna?
Harghita şi Covasna fac parte din România, Tiraspolul nu…şi în comparaţie cu Chişinăul sau alte oraşe din Republica Moldova nici nu se prefigurează ca în viitor să facă parte din România. Ne-a impresionat că acestor oameni le-ar fi fost foarte simplu să treacă la limba rusă, la a scrie cu caractere chirilice, ar fi avut multe avantaje, burse din partea regimului transnistrean…Şi ne-a impresionat faptul că nu au renunţat la luptă, ba din contră, în 2004, când Smirnov şi clica de acolo au vrut să închidă liceele din Transnistria cu predare în grafia latină şi în limba română, ei şi-au apărat liceele, şi-au apărat şcolile împreună cu părinţii lor şi nu au cedat unor presiuni mult, mult mai mari decât se fac, de exemplu, în Republica Moldova. Ar trebui să fie un exemplu şi pentru acei basarabeni care de multe ori se plâng de situaţia dificilă în care se află…Nimic nu poate fi prea greu atunci când lupţi pentru identitatea ta, oricare ar fi ea.
Acest liceu are nevoie de fonduri, practic, pentru a supravieţui.
În primul rând, are nevoie de noi, să îi fim alături. Asta se poate realiza prin finanţare, care să se concretizeze în obţinerea de calculatoare, de cărţi şi alte materiale didactice şi sub altă formă, prin sublinierea ideii că oamenii de acolo găsesc prieteni în românii din ţară, care le sunt alături. Contează ce vom realiza prin aspectul material, câţi bani vom strânge, precum şi să ştie că există oameni care au luptat în ţară pentru ei şi că nu sunt singuri pe lumea asta.
Când va apărea acest cd?
Materialul discografic o să apară în momentul în care o să strângem comenzi pentru 1000 de cd-uri. Vrem ca mesajul pieselor să fie auzit de cât mai multă lume şi de-asta adresăm un apel către oameni să promoveze site-ul http://www.unitisubtricolor.ro , să ne ajute să ajungem la 1000 de cd-uri comandate înainte de apariţia propriu-zisă a cd-ului.
Asta se poate întâmpla şi într-o lună, şi anul viitor…
Asta se poate întâmpla şi peste 5 ani, nu renunţăm la proiect, dar eu nu aş miza pe trăsătura asta a lentorii la poporul român…Ni se tot spune că nu ne implicăm civic, că nu avem societate civilă , că nu putem să ne apărăm drepturile…Eu aş miza pe faptul că cele 1000 de comenzi pentru cd se vor strânge destul de repede, mai ales că practic nu cumperi cd-ul în sine, ci ajuţi un frate care nu are aceleaşi privilegii ca tine, noi fiind acum membri ai Uniunii Europene, astfel că beneficiem de alte şanse. Preconizez că vom reuşi să strângem 1000 de comenzi ţinând cont că preţul cd-ului nu e unul exorbitant: 10 lei româneşti, 35 de lei moldoveneşti.
Cum au fost motivaţi artiştii care contribuie la acest proiect? Au fost motivaţi financiar?
În niciun caz financiar. În niciuna dintre acţiunile noastre nu am oferit bani, nu am remunerat în vreun fel artiştii care ne-au ajutat. Ei fac treaba pro bono, o fac din suflet. E modalitatea lor de a ajuta cauza românismului şi cauza libertăţii românilor din Basarabia, exact cum facem noi, o fac din suflet. Dacă unii dintre noi sunt mai buni la graffiti, la lipit afişe, la scris articole, ei fac muzică, la asta se pricep şi asta este modul lor de a ajuta în campaniile organizate de noi.
Pe măsură ce încercaţi să contactaţi oameni care să vă ajute la acest proiect, v-aţi lovit şi de refuzuri, aţi întâmpinat şi obstacole?
Ne-am lovit de obstacolele de care ne lovim de fiecare dată, de indiferenţa oamenilor, de atitudinea de tipul ,,mie mi-e bine, ce îmi pasă dacă celuilalt nu îi este la fel?!”. Ideea este că trebuie să reuşim să ne unim noi, cei care mai gândim şi mai activăm într-un fel sau altul.
Asta a fost prima voastră acţiune legată de acest liceu din Tiraspol?
Nu, asta nu este prima acţiune legata de liceul ,,Lucian Blaga” din Tiraspol, de fapt, noi ca grup, chiar în primele luni în care ne-am înfiinţat am organizat de Paşte, în 2006, o acţiune de strângere de fonduri pentru acest liceu, concretizată într-un mic dar din partea noastră, a românilor din Bucureşti, pentru că atunci majoritatea eram din Bucureşti, pentru românii din Tiraspol. Ştiu că atunci reuşisem să strângem în jur de 600 de dolari şi au fost doi băieţi din partea noastră şi au cumpărat fiecărui elev din liceu câte un mic cadou de Paşte.
Aveţi în vedere şi organizarea unor concerte?
Da, ne gândim la lucrul acesta, dar totul ţine de modul în care se va implica lumea în proiect. Dacă o să fim întrebaţi când o să ajungem într-un oraş anume, ei bine, o să ajungem şi în oraşul tău în măsura în care poţi să te ocupi să organizezi un concert, ne inviţi şi vorbim cu artiştii şi în măsura în care poate fiecare vom ajunge şi acolo. Sper din tot sufletul să apară oameni care să organizeze concerte în oraşele lor pentru a transmite live mesajul pieselor.
Asta numai aici, în România sau şi dincolo, în Republica Moldova?
Pentru mine, mai ales acum, după alegeri, au cam dispărut noţiunile astea. Înafara faptului că îmi trebuie paşaport să merg în Republica Moldova, tot România îmi place s-o consider, cel de-al doilea stat românesc. Bineînţeles că vom încerca să organizăm concerte şi la Chişinău şi în celelalte oraşe, unde este mult mai mare nevoie de deşteptare.
În loc de încheiere, transmite un mesaj legat de acest proiect.
Mă frământă un lucru legat de implicarea oamenilor în acest proiect şi în altele similare. În Chişinău, pe 7 aprilie, au ieşit în stradă, conform unor păreri, în jur de 30.000 de oameni. Restul populaţiei, fie că vorbim de Republica Moldova, fie de cei din România, de oamenii care muncesc în Italia, Spania, tot poporul român a discutat despre 7 aprilie şi tot discută despre ce au făcut 30.000 de oameni în Piaţă. Aş face apel un pic la bunul lor simţ şi i-aş ruga să ajute într-un fel, să acţioneze, să lase deoparte comentariile legate de 7 aprilie, ce s-a întâmplat acolo, ce a fost la alegeri, ce se întâmplă cu Lupu, să lase un pic comentariile şi să treacă la acţiune. Nu e nicio greutate să nu îţi mai cumperi două beri ca să achiziţionezi un cd să ajuţi liceul din Tiraspol sau nu e aşa dificil să ajuţi un student basarabean care vine în România. Hai să încercăm puţin să legăm malurile Prutului şi să nu ne mai intereseze ce fac alţii. Poate v-aţi săturat şi voi să comentaţi, e timpul să treceţi la fapte.
Sursa: Curaj.Net