Ne-am săturat de clasicul să se facă ceva!

august 7, 2009

George Simion este un tânăr din Bucureşti, liderul grupării Noii Golani. În definiţie proprie, „un grup apolitic de tineri care desfăşoară diferite acţiuni ce au la bază patriotismul şi implicarea civică”. Urmează Masteratul de Istoria Comunismului, la Iaşi. De asemenea, se implică activ în campania Basarabia Pământ Românesc, despre care vorbeşte şi în interviu.

Andreea Chindriş: Cine eşti tu, totuşi, în intenţiile tale?

George Simion: Înainte de toate, vreau să menţionez că nu-mi arog  postura vreunui activist civic sau ONG-ist, sau a cine mai ştie ce lider al tinerilor. Sunt un individ care îţi răspunde la aceste întrebări pentru a îndemna şi pe alţii să lupte pentru ideile în care cred, nu neapărat ale mele sau ale Grupului de acţiune Noii Golani. Prin tot ce facem noi, sperăm că măcar vă veţi informa mai bine legat de Roşia Montană, de românii din jurul graniţelor, sau cu privire la mişcarea anti-comunistă din România anilor 1989-1990.

A.C.: De ce Noii Golani?

G.S.: Pentru că „golanii” (aşa cum i-a numit Iliescu încercând să îi discrediteze) au fost cei care în primăvara-vara lui ‘90 au realizat că soarta României a fost confiscată de un grup decis să ducă ţara pe drumul neocomunismului, al comunismului cu faţă umană, şi au ieşit în stradă pentru a lupta împotriva acestei situaţii. Piaţa Universităţii a fost locul în care idealurile erau privite ca soluţii de viitor şi nu ca fantezii obosite ale unor drogaţi; a fost locul în care o parte din bucureşteni a avut tăria să ceară scoaterea în afara structurii statale a oricărei rămăşiţe putrezite de comunism; a fost “ ZONA LIBERĂ DE NEOCOMUNISM” a României. Astfel, prin numele grupului nostru, încercăm să aducem un omagiu celor prezenţi în Piaţa Universităţii şi să arătăm că vrem să continuăm lupta pe care aceştia au început-o.

A.C.: Ce vă nemulţumeşte?

G.S.: În spatele fiecărei organizaţii stau anumite interese şi în spatele fiecărei personalităţi publice există un păpuşar… Am auzit asta de atâtea ori şi am văzut-o în atâtea cazuri… Ne-au dezamăgit de prea multe ori politicienii despre care, naivi fiind, credeam că vor să facă „bine” şi, odată prinşi în horă, erau la fel ca ceilalţi.

Ne-am săturat să vedem cum „luptătorii” pentru democraţie închid ochii în faţa abuzurilor făcute de „ai lor”. Dar ne-am săturat să vedem şi cum oamenii obişnuiţi, ca mine şi ca tine, se uită de pe margine aşteptând să pice din cer justiţia divină… Sau de clasicul „să se facă ceva, că aşa nu se mai poate”.

A.C.: Cum acţionaţi?

G.S.: Grupul nostru s-a născut din dorinţa de a lua „puterea” din mâinile politicienilor şi a o aplica pe baza valorilor în care credem: libertate şi democraţie. Aşa că am încetat să mai ascultăm ipocriziile despre respectul faţă de Revoluţie, salvarea Roşiei Montane sau lacrimile de crocodil la adresa Basarabiei. Am început să acţionăm direct pentru cauzele respective. Am refuzat ajutorul personalităţilor publice care vor să se promoveze pe spatele celor care luptă zi de zi pentru demnitate şi dreptate. Preferăm o luptă grea şi cinstită unei false victorii pentru interese de scurtă durată. Acţionăm în orice fel putem: lipind afişe, făcând graffitiuri, organizând concerte, scriind articole pe net, chiar şi punând bannere imense pe clădiri (o operaţiune pe care nu vă sfătuiesc s-o faceţi dacă nu sunteţi alpinist sau profesionist în domeniu, era să rămânem cu câţiva membri în minus). Pe scurt, tot ce ne-a trecut prin cap pentru a ajuta acţiunile în care suntem implicaţi.

A.C.: Ce părere ai despre faptul că Iliescu a scăpat de capetele de acuzare?

G.S.: Iliescu este simbolul unui întreg sistem care a pus stăpânire pe România după al doilea război mondial, şi care ne suge sângele de atâţia ani. Doar nu era să-şi distrugă sistemul propriul său simbol. Exact ca balaurul cu 7 capete, comunismul a biruit dorinţa de libertate a românilor, lăsând în urmă milioane de victime. Nu e nici o problemă, bolşevicilor, de noi şi de urmaşii noştri nu scăpaţi, lupta de abia începe.

A.C.:  În ce zonă acţionaţi?

G.S.: Acţionăm în cercul nostru de prieteni şi în lumea celor interesaţi de subiectele în care ne-am implicat. Sperăm ca mesajul nostru să se transmită de la om la om, iar oamenii să-şi schimbe percepţia asupra unor probleme importante din viaţa lor: identitatea naţională, implicarea civică şi felul în care va arăta societatea pe viitor.

A.C.: Ce vrei să faci mai departe?

G.S.: Aş vrea să pot să lupt pentru România, liber, nesupus, neconstrâns, LIBER. Sunt atâtea care pot fi schimbate în bine, doar prin implicarea mea şi a altora ca mine.

A.C.: De ce ai ales să faci Masteratul despre Comunism?

G.S.: E istoria noastră, pe care o poţi vedea cu ochiul liber oriunde te duci. Blocuri gri, oameni trişti, moşi nostalgici asupra trecutului „glorios”, clasă politică coruptă, toate îşi au parţial sorgintea în oribilul experiment comunist. Ca să ne schimbăm viitorul trebuie să ne înţelegem trecutul. Iar trecutul dureros al României este totalitarismul comunist. Victimele comunismului sunt încă în viaţă şi sunt o istorie vie. Nu trebuie să uităm, de asemenea, de celelalte orori comise de comunism: distrugerea elitelor, distrugerea integrităţii naţionale (şi inventarea unui popor, cel moldovenesc), distrugerea spiritului civic. Eu îi găsesc vinovaţi pe comunişti de toate astea şi vreau să le învăţ istoria pentru a şti cum să luptăm cu ei.

A.C.: Care sunt următoarele acţiuni?

G.S.: Momentan lucrăm la un album de hiphop intitulat UNIŢI SUB TRICOLOR. Acest gen de muzică este o formă de exprimare liberă a noii generaţii şi, împreună cu artiştii, am selectat melodiile în care se regăsesc ideile noastre. Fondurile ce vor rezulta în urma vânzării albumelor se vor duce la Liceul Lucian Blaga din Tiraspol, o rază de românitate aflată sub teroarea rusească. Ne mai gândim la o prezenţă masivă la Chişinău, cum vroiam să facem pe 27 martie anul ăsta… Din păcate, comuniştii de la Chişinău se tem că românii de pe cele două maluri ale Prutului să intre în contact, drept urmare noi am fost opriţi la vamă, iar eu am stat o zi în arest la Chişinău, în beciurile miliţiei lui Voronin.

A.C.: Simţi că aţi schimbat ceva? Ce anume?

G.S.: Prima noastră acţiune mai importantă a fost organizarea unui miting de protest în faţa ambasadei Moldovei. La Chişinău, liceele ce aveau „român” în denumire s-au transformat în vacanţa de primăvară în licee „moldoveneşti”. A fost cazul Liceului româno-francez Gheorghe Asachi. Patru liceeni, ce nu suportau minciuna stalinistă, s-au urcat pe liceu şi au îndepărtat cu ciocanul ruşinea „moldo” de pe frontispiciul liceului şi au pus în loc o hârtie pe care scria ROMÂN. Au urmat pentru ei ameninţări de dosare penale. Mă bucur că în urma mitingului organizat de noi am reuşit să atragem atenţia asupra cazului şi cei patru mici eroi de la Chişinău au putut veni să studieze în Bucureşti. Apoi, toate acţiunile au avut urmări mai importante sau mai puţin importante. Eu mă bucur că, dacă spun acum BASARABIA PĂMÂNT ROMÂNESC sau EROII NU MOR NICIODATĂ, majoritatea celor care citesc ştiu despre ce e vorba, chiar dacă nu toţi sunt de acord cu mesajul transmis.

A.C.: Câţi tineri sunt în Noii Golani? Cu ce se ocupă ei?

G.S.: Suntem circa 50 de membri în toată ţara, şi alţi mulţi simpatizanţi ai campaniilor pe care le facem. Suntem şi băieţi, şi fete. În general, judecăm oamenii doar după ceea ce spun şi fac, nu pe alte criterii. „Nu contează cât de lung am părul, important e cum şi cât gandesc”. Majoritatea suntem încă studenţi, dar sper că, odată cu trecerea anilor, să rămânem şi să acţionăm în continuare, din noile posturi în care ne va găsi viaţa.

A.C.: Cum ai caracteriza poporul român?

G.S.: Un popor vechi. Nici mai bun ca altele, dar nici mai rău. Cu lucruri frumoase, dar şi cu lucruri urâte. Dar ce îl face cel mai frumos şi cel mai bun şi cel mai cel e faptul că e poporul nostru.

A.C: Ce trebuie să facă oamenii pentru ca ceva să se schimbe?

G.S.: Pur şi simplu să facă ceva. Nimic nu e imposibil, atâta timp cât vrei să influenţezi în bine lucrurile. Totul e să fii constant, nu să acţionezi o zi sau o lună, după care să renunţi. Victoria se obţine în timp, mai ales cea asupra mentalităţilor.

Autor: Andreea Chindriş în dialog cu George Simion

Sursa: Man.In.Fest nr3/2009

Reclame

Abuzul republicii comuniste Moldova, nepăsarea României postcomuniste

mai 8, 2009

1
Am primit de la Simion George Nicolae, omul arestat şi trimis cu forţa în România din Republica Moldova, istorisirea evenimentelor prin care a trecut. Vă invităm să citiţi în premieră interesantele întâmplări.

Pe data de 25 martie 2009 am trecut frontiera dintre România si Republica Moldova. Am fost cazat în Chişinau, la prietenul meu Eugeniu Rusu, cetăţean al Republicii Moldova. Pe data de 26 martie 2009, în jurul orelor 22.00 am fost oprit pe stradă, în apropierea locuinţei lui Eugen Rusu, de poliţişti în civil ce m-au invitat să merg la comisariatul Botanica, motivând că a fost comis un jaf şi sunt unul din suspecţi. Am mers de bunăvoie, fără să creez vreun incident, supunându-mă organelor de ordine. La comisariat nu mi s-a adus la cunoştinţă vreo acuzaţie, mi s-au luat toate bunurile şi am fost închis în celula de arest, fără a fi lasat să anunţ pe cineva de faptul că fusesem reţinut.

A doua zi, de dimineaţă, am fost dus de poliţişti la Judecătoria Botanică, unde, în ciuda insistenţelor mele de a primi un avocat care să mă reprezinte, nu am primit asistenţă juridică. La Judecătorie mi-a fost spus ca sunt cercetat pentru injurii aduse poliţiştilor şi pentru huliganism în stare agravantă. Nu am putut citi acuzaţiile care mi-au fost aduse, în acuzarea mea au venit doi martori, cetăţeni turci, care nu ştiau limba română dar au fost ghidaţi de judecătorul ce instrumenta cazul meu să depună mărturie falsă, cum că aş fi făcut scandal în zona de unde am fost ridicat şi cum că aş fi înjurat organele de poliţie. Nu am putut să mă apăr în niciun fel, după 5 minute judecătorul citindu-mi un verdict pe care nu l-am înţeles. Fusesem amendat cu suma de 140 de lei moldoveneşti dar nu am primit nici o hârtie în care să văd despre ce e vorba şi unde pot achita amenda în cauză. După verdictul judecătorului, deşi nu primisem vreun ordin de expulzare, cetăţeni ce s-au recomandat ca fiind de la SIS (Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova) m-au dus la vama Albiţa – Leuşeni, pe unde m-au obligat să părăsesc Republica Moldova.

Aş dori să ştiu ce acuzaţii au fost formulate împotriva mea, care sunt căile de atac ale deciziilor luate şi cum pot trage la răspundere autorităţile din republica Moldova pentru nerespectarea drepturilor omului, precum şi cum pot autorităţile române să mă ajute în acest demers.

Am sunat la Comisariatul şi Judecătoria Botanică, însă nu a răspuns nimeni. Probabil că în Republica Moldova oamenii pot muri, însă poliţia nu poate fi contactată. Am încercat şi la Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova pentru a cere unele explicaţii privitoare la cele întâmplate, însă se pare că Republica Moldova nu are instituţii funcţionale.
Situaţia nu stă mai bine deloc nici în cazul României. Am încercat să iau legătura cu Birolu Relaţii cu Publicul din cadrul Ministerului Afacerilor Externe din România. Mi-a răspuns o doamnă. M-am recomandat, am menţionat ziarul pe care îl reprezint, situaţia domnului Simion George şi am cerut un punct de vedere. Stimabila doamna după această istorisire a început să ţipe şi mi-a spus pe un ton indignat că ea nu înţelege ce doresc eu, apoi mi-a făcut legătura cu nu ştiu ce birou sau cabinet (nu mi-a spus şi nici nu s-a recomandat). A sunat însă n-a răspuns nimeni. Mi-am luat inima-n dinţi şi am revenit cu un alt telefon, pentru a-i auzi vocea-i cristalină. De această dată mi-a făcut legătura telefonică către ofiţerul de serviciu, menţionând că nu vede cum mă poate acesta ajuta. A răspuns un domn binevoitor, care însă nu s-a recomandat. I-am explicat şi dumnealui problema, dânsul trimiţându-mă la declaraţiile oficiale ale ministerului, pe care le voi posta mai jos. Şi-a exprimat pe bună dreptate supărarea legat de cele ce se întâmplă acolo şi pasivitatea românilor, care nu celebrează Unirea României cu Basarabia. Avea dreptate, însă nici nu vreau să mă gândesc la ce s-ar întâmpla dacă un om anunţă o situaţie de urgenţă naţională Ministerului Afacerilor Externe şi răspunde o doamnă inteligentă şi sictirită precum cea care m-a onorat atunci când am sunat pe 28 martie în jurul orei 19 : 30. Oare chiar nu se mai găsesc oameni inteligenţi şi capabili în ţara asta pentru a reglementa relaţiile cu publicul ale ministerului?

Vă prezint în continuare comunicatul MAE referitor la poziţia acestuia faţă de obstrucţionarea accesului unor cetăţeni români în Republica Moldova (se pare că relaţiile ministerului cu publicul se rezumă la trântirea unui comunicat pe site şi atât).

Ministerul Afacerilor Externe îşi exprimă preocuparea faţă de recentele acţiuni de obstrucţionare a accesului unor cetăţeni români în Republica Moldova. Prin Ambasada României la Chişinău, MAE a solicitat clarificări autorităţilor de la Chişinău în legătura cu motivele care au determinat returnarea unor cetăţeni români de la frontieră.
MAE consideră că acest tratament aplicat cetăţenilor români este inacceptabil şi neconform cu statutul acestora de cetăţeni europeni, cu normele Uniunii Europene la care Republica Moldova doreşte să adere şi, cu atât mai mult, cu principiile de ocrotire a drepturilor fundamentale ale omului care stau la baza unor organizaţii internaţionale din care ambele state fac parte.
Subliniem că regimul de călătorii al cetăţenilor români în Republica Moldova este reglementat prin Acordul de facilitare a vizelor între Uniunea Europeană şi Republica Moldova. Respectarea strictă a Acordului de către autorităţile de la Chişinău este absolut necesară, în vederea îndeplinirii obiectivului asumat de acestea şi sprijinit ferm de România, privind viitoarea liberalizare a regimului de vize între UE şi Republica Moldova.
MAE subliniază că România, ca stat membru UE, îşi construieşte relaţia cu ţările vecine, inclusiv cu Republica Moldova, respectând întru totul normele şi principiile europene. În aceste condiţii, MAE respinge orice acuzaţie la adresa României care este formulată în actualul context electoral din Republica Moldova şi solicită ca cetăţenii români să fie trataţi cu respect şi în conformitate cu normele europene şi cu acordurile în vigoare.

academician Cristian Bodnărescu
Sursa: Cristian Bodnărescu


Forumul Tinerilor din Gorj solidar cu organizatorii manifestarilor dedicate Unirii

martie 23, 2009

Forumul Tinerilor din Gorj isi exprima sprijinul fata de demersul studentilor din Grupul de acţiune Noii Golani care a invitat cetatenii romani sa participe la serbarile ce au loc la Chisinau in cinstea zilei de 27 martie (implinirea a 91 de ani de la Unirea Basarabiei cu Romania).

In acelasi sens, consideram ca un pas pozitiv recenta solidarizare a ONG-urilor de pe cele doua maluri ale Prutului in apararea initiativei manifestarii din 27 martie si condamnarea incercarilor Ministerului Afacerilor Externe si Integrarii Europene din Republica Moldova de a ingradi dreptul la libera circulatie al unor cetateni europeni sub pretextul fals al participarii acestora la actiuni electorale.

Autoritatile comuniste de la Chisinau au demonstrat in ultima perioada nu doar o ostilitate vadita fata de Romania dar si fata de cetatenii acesteia, abuzand in mod frecvent in aplicarea legii in raport cu cetatenii romani.

Pentru a se evita astfel de abuzuri, consideram oportun ca autoritatile statului roman sa manifeste vigilenta in a apara cetatenii romani care vor participa la sarabatorirea unui eveniment istoric important pentru poporul roman, implinirea a 91 de ani de la Unirea Basarabiei cu Romania.

Catalin Cornea
Presedinte
Forumul Tinerilor din Gorj

Sursa: Forumul Tinerilor din Gorj


Cuvant de început

aprilie 5, 2008

Ne-am propus sa vorbim mai mult prin fapte, dar câteva lucruri se impun a fi spuse: avem în România zeci de mii de Organizatii NonGuvernamentale din care active probabil cîteva zeci, avem un spectru politic în care stînga se confunda cu dreapta, puterea cu opozitia, securistii cu militienii, nomenclaturistii cu milionarii de carton, deasupra tuturor tronând doar interesul personal… Avem si o minunata”societate civila”- activa doar atunci când interesele i-o dicteaza… Ce sa mai: avem o tara tare ciudata… dar e a noastra si ne-am saturat sa ne simtim straini la noi acasa, ne-am saturat sa-i lasam pe altii sa vorbeasca în numele nostru, sa-i lasam pe altii sa ne decida viitorul.


Junal.md: Un an al tinerilor, altfel decât îşi închipuie preşedintele

ianuarie 12, 2008

De la 1 decembrie 2007, un grup de tineri a organizat mai multe mitinguri de protest în cadrul campaniei „Deşteptarea”, inclusiv acţiunea de răspuns la declaraţiile guvernanţilor privitor la schimbarea simbolurilor de stat şi a numelui limbii române. Pentru manifestaţia din centrul capitalei, desfăşurată la 24 decembrie, circa 300 de tineri s-au mobilizat pe diferite forumuri de discuţii (!) şi au ieşit în Piaţa Marii Adunări Naţionale să strige: „Nu vrem comunism!”. Ţinuţi în chingi de poliţiştii care nu le permiteau să protesteze în locul autorizat, iar unii din ei chiar îmbrânciţi, tinerii nu s-au lăsat intimidaţi şi s-au făcut auziţi. Am discutat cu Vadim (nu-i dăm numele complet din motive lesne de înţeles – n.r.), unul dintre organizatorii protestelor, despre această mişcare a tinerilor.

– Vadim, cum apreciaţi – tu şi colegii tăi – organizarea mitingului de pe 24 decembrie?
– Ca să fiu sincer, organizarea a fost destul de proastă. Chiar primind autorizaţia pentru desfăşurarea acţiunii, am avut probleme cu poliţia înainte de miting, în timpul mitingului şi chiar după asta… Ne sunt ascultate telefoanele, iar acei organizatori, ale căror nume au figurat pe actele oficiale, primesc ameninţări de genul: „Noi îţi ştim familia”; „Te invităm la procuratură” etc. Folosindu-se de pârghiile puterii, autorităţile au întreprins toate măsurile pentru ca această acţiune să nu ia amploare.

– Cum simţi tu că reacţionează cetăţenii de rând la acţiunile voastre?
– Pot să-ţi spun cum reacţionează părinţii mei: desigur, ei se tem pentru mine, mai ales că au fost educaţi într-un alt sistem – un sistem al fricii. Şi acum trăim de asemenea într-un sistem „bun”. Dar să ştii că, de multe ori, pe stradă ni se alătură oameni de 50-70 de ani şi protestează alături de noi.

– Ce crezi că pot schimba tinerii?
– Toţi oamenii au dreptul la întruniri, la expunerea părerii, inclusiv în public. Noi vom acţiona mereu ca să atragem atenţia oamenilor asupra lucrurilor care se întâmplă în acest stat. Acţiunile „Deşteptării” vor fi de lungă durată şi, indiferent dacă vom reuşi sau nu, vom lupta. Dacă stăm toţi şi nu facem nimic, atunci nimic nu se va schimba.

– De ce sunteţi împotriva unui viitor politic al mişcării?
– Deoarece, dacă intrăm în politică, vor apărea diferite poveşti de tipul că am fost cumpăraţi, că suntem plătiţi ca să ieşim în stradă etc. Noi nu susţinem nicio mişcare politică. Nimeni din noi nu şi-a pus scopul să obţină un profit sau un nume frumos de pe urma acestor acţiuni. Când ţi se leagă gura, nu te mai gândeşti la stomac.

– Ce atitudine aveţi faţă de tinerii care pleacă peste hotare să muncească?
– Noi nu îi judecăm, aici într-adevăr e foarte complicat să supravieţuieşti, însă probabil noi avem alte valori. Noi vrem ca şi în ţara noastră să putem munci, să ne mândrim cu ea…, chiar dacă pe moment nu prea avem cu ce.

– Cum a apărut „Deşteptarea”?
– „Deşteptarea” a fost constituită în vara anului 2006 în România şi a fost iniţiată de o mişcare neînregistrată a tinerilor „Noii Golani”. Luptau pentru românism, pentru rădăcinile lor, organizând mitinguri şi alte acţiuni în vederea promovării ideilor patriotice.

– Care a fost prima acţiune a campaniei în Basarabia?
– În mai 2006, la Liceul „Gheorghe Asachi”, patru liceeni au înlăturat cuvântul „moldo” de pe placheta din faţa şcolii. Aceasta a fost o acţiune neplanificată, sporadică, venind ca un răspuns firesc la acţiunile guvernanţilor. Putem spune că aceasta a fost prima acţiune în cadrul campaniei „Deşteptarea” în Basarabia.

– Ce îi uneşte pe membrii mişcării „Deşteptarea”?
– La această mişcare aderă mai multe organizaţii. Însă ea nu are membri, ci susţinători. Poate participa oricine, atât timp cât se consideră român. Aderenţii la campanie vor protesta mereu când va fi nevoie, mai ales când cei din fruntea statului vor lansa aberaţii, până vom scăpa de boala comunismului.

– Ce organizaţie reprezinţi?
– Organizaţia noastră a apărut în vara anului 2007, însă, după ce a trecut prin mai multe restructurări, a devenit „Sufletul Românesc”. De la 1 decembrie 2007, noi am participat la trei mitinguri de protest în cadrul campaniei „Deşteptarea”. În acest moment, doar noi ne ocupăm de organizarea campaniei.

– Guvernul a anunţat 2008 drept an al tinerilor. Cum crezi că va influenţa asta tinerii din R. Moldova?
– Cred că într-adevăr va fi anul nostru, însă altfel decât îşi închipuie dl Voronin.

– Îţi mulţumesc!

Autor: Adrian Ianovici

Sursa : Pro Unire


Frăţie pe internet

iulie 27, 2007

Pactul Ribbentrop-Molotov a smuls in 1940, Basarabia de patria-mamă, trecănd căteva milioane de oameni sub jurisdicţia rusă. După decenii de rusofonizare forţată, in 1991, Moldova şi-a recăpătat suveranitatea. La 16 ani de la acest eveniment, romănii şi moldovenii incă mai visează. La Podul de Flori, la vizitarea rudelor,fără a avea nevoie deviză de tranzit, la libertate!

Pactul Ribbentrop-Molotov a smuls in 1940, Basarabia de patria-mamă, trecănd căteva milioane de oameni sub jurisdicţia rusă. După decenii de rusofonizare forţată, in 1991, Moldova şi-a recăpătat suveranitatea. La 16 ani de la acest eveniment, romănii şi moldovenii incă mai visează. La Podul de Flori, la vizitarea rudelor,fără a avea nevoie deviză de tranzit, la libertate!

George Simion este un tănăr bucureştean, student la Universitatea Bucureşti. Pasionat de istorie, naţionalist convins, demarează in iunie 2006 o acţiune care o vede „ca o şansă dată celor nouă naţii de a redeveni un neam. Aşa cum au hotărăt strămoşii noştri”. Asociaţia romăno-moldoveană condusă de Simion are o denumire generică: „Noii Golani”. Vrea să reinvie un spirit care i-a animat cu ani in urmă pe tinerii jigniţi de Ion Iliescu. Un spirit, de această dată, care să treacă Prutul.

GAŞCA. Nu s-au constituit in ONG şi in nici vreo altă formă organizatorică, „pentru că nu vrem să devenim ţinte politice. Suntem cam 50 de băieţi şi fete din Romănia şi Moldova. Mai avem o filială in Chişinău, formată din zece băieţi”. Se finanţează din buzunarul propriu. „Facem şepci, tricouri, brelocuri. Pe care le vindem pentru susţinerea acţiunilor noastre. Organizăm concerte cu tineri din ambele ţări, mitinguri şi conferinţe. Sunt primii paşi pe calea deşteptării romănilor de pe ambele maluri ale Prutului”, spune Simion. „Gaşca nebună” s-a implicat pănă in prezent in organizarea unor mitinguri care să susţină acţiunea din 2006 a elevilor de la Liceul „Gheorghe Asachi” din Chişinău, concerte de „Ziua limbii romăne”, pichetări ale Ministerului de Externe ori acţiuni ale Mişcării Unioniste din Chişinău etc. Se intălnesc săptămănal in clădirea Asociaţiei „21 decembrie” şi discută problemele curente, planurile pentru viitoarele acţiuni. El spune că este utopic să se vorbească acum despre Unire. „Mai intăi trebuie să ne apropiem, că suntem dezbinaţi. Deşteaptă-te, romăne!”

STRĂINI. Sunt romăni, dar de dincolo de Prut. Veaceslav, Tudor şi Costel sunt trei dintre basarabenii cu care am dialogat la Asociaţia „Noii Golani”. Unii dintre ei trăiesc aici de mai bine de 10 ani, alţii abia au venit. La studii. Unii le-au terminat, alţii mai au de tras. Vor să se integreze in societate, să muncească aici, să işi intemeieze o familie. Veaceslav este unul dintre noii huligani. A venit in Bucureşti din satul Lăpuşna (Hănceşti). A terminat Universitatea, iar acum lucrează ca analist date. „Evident, lucrez la negru. Asta pentru că legislaţia e aiurea. Nimeni nu vrea să ne angajeze. Nimeni nu investeşte in noi. Asta mi s-a spus de la trei firme importante. Sunt străin şi costă mult un permis de muncă! E rău ce se intămplă. Şi aici, şi acolo. Acolo, ruşii ne discriminează. Se cred superiori. Aici, patronii ne văd ca pe un balast economic. Spun că Romănia a intrat in UE, dar nu realizează că UE inseamnă şanse şi pentru noi.” Cu toate astea nu vrea să plece din Romănia. „Aici mi-am găsit jumătatea. Acolo ce să fac? Am invăţat atăta ca să işi bată comuniştii joc de mine? Poate peste vreo 10 ani să merg acasă, cu familia.” Tudor studiază sociologia. Este un puşti, dar are in spate o dinamică destul de bogată in lupta contra rusificării Moldovei. Este unul dintre cei patru elevi care in 2006 s-au urcat pe acoperişul Liceului „Gheorghe Asachi” din Chişinău pentru a rupe inscripţia care denumea unitatea şcolară „moldo-franceză”. „Patru elevi am urcat pe acoperiş şi am rupt partea pe care scria moldo. Am ataşat o hărtie pe care am scris romăno. In curtea şcolii se strănseseră circa 300 de elevi care se manifestau alături de noi. Apoi, profesorii ne-au avertizat că vom fi căutaţi acasă de Poliţie. Iniţial a fost distractiv, rebel, ce am făcut. La 6 mai, poliţiştii au venit la noi acasă. Era sectoristul şi un securist. Aveau poza mea in mănă. M-au pus să recunosc că sunt in ea. Ne-au acuzat de huliganism in grup, cu circumstanţe agravante. Ne-au spus că riscăm să stăm la puşcărie intre 2 şi 7 ani. Am avut noroc cu Ambasada Romăniei de la Chişinău şi cu primarul Dan Chirtoacă. Au făcut presiuni şi am scăpat. Nu inţeleg de ce nu pricep ei că noţiunea de patrie moldovenească nu există! Apoi, la 28 noiembrie 2006 am protestat impreună cu Mişcarea Unionistă din Moldova. Am purtat un steag găurit. Il aveam de la Timişoara. La căteva zile au incercat cei de la Securitate să mă salte de pe stradă. Am avut noroc cu tata şi un unchi de-al meu. M-au citat la ei la secţie. Mă acuzau de profanarea simbolurilor naţionale. Se făceau că nu ştiu ce reprezintă acea gaură din tricolor. Acum sunt aici, in Romănia. Mai face lumea mişto de noi, de accentul nostru. Insă eu mă simt acasă. In Moldova mă voi mai duce doar ca turist. Sper să nu fiu considerat un străin aici!” Costel este cel mai inverşunat dintre cei prezenţi la dialog. Se măndreşte că provine din Căpriana, loc in care se află cea mai veche mănăstire din Moldova. In Romănia stă din 1996. „Am făcut liceul la Fălticeni. Pot spune că m-am adaptat mai uşor ca ei la ceea ce se intămplă in Romănia, in Bucureşti, la mentalităţile de aici.” Este deranjat că nu este considerat de autorităţi romăn: „Eu sunt mai romăn decăt mulţi dintre cei cu cetăţenie. Sunt romăn chiar dacă nu vor autorităţile să recunoască. In 1940, bunelul meu nu a renunţat la cetăţenie. Nu el a renunţat la Romănia. Şi nici eu. Autorităţile trebuie să imi redea cetăţenia, demnitatea, pentru că aşa e normal. Vreau să pun o intrebare. Şi vreau ca autorităţile să-mi răspundă: De ce germanilor, după căderea Zidului, le-au schimbat actele in cetăţeni germani in 24 de ore, şi nouă nu? Şi ei trecuseră prin aceleaşi probleme ca şi noi!”.

COMUNISM ŞI SCLAVAGISM. Au venit in Romănia pentru a avea o viaţă mai bună. Unii sunt dezamăgiţi, alţii visează cu ochii deschişi. „Am auzit de planul lui Băsescu, de a reunifica cele două ţări. Ştiu că il va realiza”, spune Costel. E dreptul său să viseze. In fond, visul a fost singurul lucru pe care nici măcar comuniştii nu l-au putut interzice vreodată. Veaceslav este convins că in Moldova comunismul nu are cum să dispară: „Noi suntem din 1812, cu excepţia perioadei interbelice, sub talpa rusă. Iniţial i-am tolerat. Apoi ne-au făcut să ne simţim străini la noi acasă. Nu vorbesc de toţi ruşii. Vorbesc doar de cei de la noi. Ei sunt aroganţi, expansionişti şi proşti. Că Imperiul a trimis toţi tractoriştii să ne conducă, iar guvernanţii noştri nu fac nimic. Asta nu o spun eu. O spune şi Paul Goma, cel căruia ii citesc acum jurnalele. Şi are perfectă dreptate”. Costel este mult mai radical. Ca toţi naţionaliştii. El vede totul in negru. Are şi de ce. „Am venit la Bucureşti, cu bursă, la o universitate privată. Ne furau banii din burse. Erau luni in care ii primeam injumătăţiţi. Am făcut scandal, şi apoi ni i-au dat pe toţi. Au furat ani buni. Am plecat de acolo. Sunt la teatru-film acum. Căminul nostru a fost văndut unor muncitori. Ne-au dat afară. Anul acesta am dormit, acoperit cu o uşă, două săptămăni intr-o scară de bloc. Iau banii de la mama. O profesoară de geografie, care şterge un bătrăn la fund in Italia. Vorbim de moldoveni. Suntem acuzaţi că facem speculă aici. Nu imi e ruşine să spun că vănd două cartuşe de ţigări săptămănal ca să scot in plus 30 RON. Din ce să trăiesc? Din bursa de 50 de dolari? Guvernele de la noi ne-au umilit şi ne-au făcut să fim aşa. Săraci şi batjocoriţi. Să fim sclavi. In satul meu nu mai este nici un tănăr. Sunt plecaţi afară. Unii muncesc. Majoritatea sunt sclavi. Femeile sunt obligate să se prostitueze. Altele se mărită cu arabi. Pentru bani. Imi e ruşine… In Spania am prieteni care au fost legaţi cu lanţuri şi au muncit timp de trei ani pentru o bucată de păine. Să işi achite datoria făcută pentru obţinerea vizei de ieşire din Moldova. Unul chiar a fost impuşcat cănd a vrut să fugă. Mai rău ca sclavii suntem. Naţiunea se destramă, dar Voronin şi ceilalţi nu vor să vadă. Iurie Roşca, speranţa noastră, ne-a trădat. Suntem o naţie moartă. Un raport recent ne arată că in 2012 in Moldova nu va mai fi nici o femeie care să poată să nască! E crunt. Dar ei continuă doar să fure, să pupe talpa rusului şi să ne sărăcească tot mai rău. Iliescu s-a făcut că plouă cănd a putut să facă Unirea. Dicta Moscova. Emil Constantinescu e din Tighina. Nicolae Văcăroiu este din Cetatea Albă… Cu ce ne-au ajutat? Dacă nici Băsescu nu face nimic inseamnă că suntem blestemaţi.

Blestemaţi de ţara noastră, Romănia Mare!”

Dorinţă

„Acum sunt la studii aici,in Romănia. Mai face lumea mişto de noi, de accentul nostru. Insă eu mă simt acasă. In Moldova mă voi mai duce doar ca turist.Sper să nu fiu considerat un străin aici!” (Tudor Cojocari, student basarabean)

Autor: Ovidiu Ciutescu şi Corina Andriuţă
Sursa: jurnalul.ro