Frăţie pe internet

Pactul Ribbentrop-Molotov a smuls in 1940, Basarabia de patria-mamă, trecănd căteva milioane de oameni sub jurisdicţia rusă. După decenii de rusofonizare forţată, in 1991, Moldova şi-a recăpătat suveranitatea. La 16 ani de la acest eveniment, romănii şi moldovenii incă mai visează. La Podul de Flori, la vizitarea rudelor,fără a avea nevoie deviză de tranzit, la libertate!

Pactul Ribbentrop-Molotov a smuls in 1940, Basarabia de patria-mamă, trecănd căteva milioane de oameni sub jurisdicţia rusă. După decenii de rusofonizare forţată, in 1991, Moldova şi-a recăpătat suveranitatea. La 16 ani de la acest eveniment, romănii şi moldovenii incă mai visează. La Podul de Flori, la vizitarea rudelor,fără a avea nevoie deviză de tranzit, la libertate!

George Simion este un tănăr bucureştean, student la Universitatea Bucureşti. Pasionat de istorie, naţionalist convins, demarează in iunie 2006 o acţiune care o vede „ca o şansă dată celor nouă naţii de a redeveni un neam. Aşa cum au hotărăt strămoşii noştri”. Asociaţia romăno-moldoveană condusă de Simion are o denumire generică: „Noii Golani”. Vrea să reinvie un spirit care i-a animat cu ani in urmă pe tinerii jigniţi de Ion Iliescu. Un spirit, de această dată, care să treacă Prutul.

GAŞCA. Nu s-au constituit in ONG şi in nici vreo altă formă organizatorică, „pentru că nu vrem să devenim ţinte politice. Suntem cam 50 de băieţi şi fete din Romănia şi Moldova. Mai avem o filială in Chişinău, formată din zece băieţi”. Se finanţează din buzunarul propriu. „Facem şepci, tricouri, brelocuri. Pe care le vindem pentru susţinerea acţiunilor noastre. Organizăm concerte cu tineri din ambele ţări, mitinguri şi conferinţe. Sunt primii paşi pe calea deşteptării romănilor de pe ambele maluri ale Prutului”, spune Simion. „Gaşca nebună” s-a implicat pănă in prezent in organizarea unor mitinguri care să susţină acţiunea din 2006 a elevilor de la Liceul „Gheorghe Asachi” din Chişinău, concerte de „Ziua limbii romăne”, pichetări ale Ministerului de Externe ori acţiuni ale Mişcării Unioniste din Chişinău etc. Se intălnesc săptămănal in clădirea Asociaţiei „21 decembrie” şi discută problemele curente, planurile pentru viitoarele acţiuni. El spune că este utopic să se vorbească acum despre Unire. „Mai intăi trebuie să ne apropiem, că suntem dezbinaţi. Deşteaptă-te, romăne!”

STRĂINI. Sunt romăni, dar de dincolo de Prut. Veaceslav, Tudor şi Costel sunt trei dintre basarabenii cu care am dialogat la Asociaţia „Noii Golani”. Unii dintre ei trăiesc aici de mai bine de 10 ani, alţii abia au venit. La studii. Unii le-au terminat, alţii mai au de tras. Vor să se integreze in societate, să muncească aici, să işi intemeieze o familie. Veaceslav este unul dintre noii huligani. A venit in Bucureşti din satul Lăpuşna (Hănceşti). A terminat Universitatea, iar acum lucrează ca analist date. „Evident, lucrez la negru. Asta pentru că legislaţia e aiurea. Nimeni nu vrea să ne angajeze. Nimeni nu investeşte in noi. Asta mi s-a spus de la trei firme importante. Sunt străin şi costă mult un permis de muncă! E rău ce se intămplă. Şi aici, şi acolo. Acolo, ruşii ne discriminează. Se cred superiori. Aici, patronii ne văd ca pe un balast economic. Spun că Romănia a intrat in UE, dar nu realizează că UE inseamnă şanse şi pentru noi.” Cu toate astea nu vrea să plece din Romănia. „Aici mi-am găsit jumătatea. Acolo ce să fac? Am invăţat atăta ca să işi bată comuniştii joc de mine? Poate peste vreo 10 ani să merg acasă, cu familia.” Tudor studiază sociologia. Este un puşti, dar are in spate o dinamică destul de bogată in lupta contra rusificării Moldovei. Este unul dintre cei patru elevi care in 2006 s-au urcat pe acoperişul Liceului „Gheorghe Asachi” din Chişinău pentru a rupe inscripţia care denumea unitatea şcolară „moldo-franceză”. „Patru elevi am urcat pe acoperiş şi am rupt partea pe care scria moldo. Am ataşat o hărtie pe care am scris romăno. In curtea şcolii se strănseseră circa 300 de elevi care se manifestau alături de noi. Apoi, profesorii ne-au avertizat că vom fi căutaţi acasă de Poliţie. Iniţial a fost distractiv, rebel, ce am făcut. La 6 mai, poliţiştii au venit la noi acasă. Era sectoristul şi un securist. Aveau poza mea in mănă. M-au pus să recunosc că sunt in ea. Ne-au acuzat de huliganism in grup, cu circumstanţe agravante. Ne-au spus că riscăm să stăm la puşcărie intre 2 şi 7 ani. Am avut noroc cu Ambasada Romăniei de la Chişinău şi cu primarul Dan Chirtoacă. Au făcut presiuni şi am scăpat. Nu inţeleg de ce nu pricep ei că noţiunea de patrie moldovenească nu există! Apoi, la 28 noiembrie 2006 am protestat impreună cu Mişcarea Unionistă din Moldova. Am purtat un steag găurit. Il aveam de la Timişoara. La căteva zile au incercat cei de la Securitate să mă salte de pe stradă. Am avut noroc cu tata şi un unchi de-al meu. M-au citat la ei la secţie. Mă acuzau de profanarea simbolurilor naţionale. Se făceau că nu ştiu ce reprezintă acea gaură din tricolor. Acum sunt aici, in Romănia. Mai face lumea mişto de noi, de accentul nostru. Insă eu mă simt acasă. In Moldova mă voi mai duce doar ca turist. Sper să nu fiu considerat un străin aici!” Costel este cel mai inverşunat dintre cei prezenţi la dialog. Se măndreşte că provine din Căpriana, loc in care se află cea mai veche mănăstire din Moldova. In Romănia stă din 1996. „Am făcut liceul la Fălticeni. Pot spune că m-am adaptat mai uşor ca ei la ceea ce se intămplă in Romănia, in Bucureşti, la mentalităţile de aici.” Este deranjat că nu este considerat de autorităţi romăn: „Eu sunt mai romăn decăt mulţi dintre cei cu cetăţenie. Sunt romăn chiar dacă nu vor autorităţile să recunoască. In 1940, bunelul meu nu a renunţat la cetăţenie. Nu el a renunţat la Romănia. Şi nici eu. Autorităţile trebuie să imi redea cetăţenia, demnitatea, pentru că aşa e normal. Vreau să pun o intrebare. Şi vreau ca autorităţile să-mi răspundă: De ce germanilor, după căderea Zidului, le-au schimbat actele in cetăţeni germani in 24 de ore, şi nouă nu? Şi ei trecuseră prin aceleaşi probleme ca şi noi!”.

COMUNISM ŞI SCLAVAGISM. Au venit in Romănia pentru a avea o viaţă mai bună. Unii sunt dezamăgiţi, alţii visează cu ochii deschişi. „Am auzit de planul lui Băsescu, de a reunifica cele două ţări. Ştiu că il va realiza”, spune Costel. E dreptul său să viseze. In fond, visul a fost singurul lucru pe care nici măcar comuniştii nu l-au putut interzice vreodată. Veaceslav este convins că in Moldova comunismul nu are cum să dispară: „Noi suntem din 1812, cu excepţia perioadei interbelice, sub talpa rusă. Iniţial i-am tolerat. Apoi ne-au făcut să ne simţim străini la noi acasă. Nu vorbesc de toţi ruşii. Vorbesc doar de cei de la noi. Ei sunt aroganţi, expansionişti şi proşti. Că Imperiul a trimis toţi tractoriştii să ne conducă, iar guvernanţii noştri nu fac nimic. Asta nu o spun eu. O spune şi Paul Goma, cel căruia ii citesc acum jurnalele. Şi are perfectă dreptate”. Costel este mult mai radical. Ca toţi naţionaliştii. El vede totul in negru. Are şi de ce. „Am venit la Bucureşti, cu bursă, la o universitate privată. Ne furau banii din burse. Erau luni in care ii primeam injumătăţiţi. Am făcut scandal, şi apoi ni i-au dat pe toţi. Au furat ani buni. Am plecat de acolo. Sunt la teatru-film acum. Căminul nostru a fost văndut unor muncitori. Ne-au dat afară. Anul acesta am dormit, acoperit cu o uşă, două săptămăni intr-o scară de bloc. Iau banii de la mama. O profesoară de geografie, care şterge un bătrăn la fund in Italia. Vorbim de moldoveni. Suntem acuzaţi că facem speculă aici. Nu imi e ruşine să spun că vănd două cartuşe de ţigări săptămănal ca să scot in plus 30 RON. Din ce să trăiesc? Din bursa de 50 de dolari? Guvernele de la noi ne-au umilit şi ne-au făcut să fim aşa. Săraci şi batjocoriţi. Să fim sclavi. In satul meu nu mai este nici un tănăr. Sunt plecaţi afară. Unii muncesc. Majoritatea sunt sclavi. Femeile sunt obligate să se prostitueze. Altele se mărită cu arabi. Pentru bani. Imi e ruşine… In Spania am prieteni care au fost legaţi cu lanţuri şi au muncit timp de trei ani pentru o bucată de păine. Să işi achite datoria făcută pentru obţinerea vizei de ieşire din Moldova. Unul chiar a fost impuşcat cănd a vrut să fugă. Mai rău ca sclavii suntem. Naţiunea se destramă, dar Voronin şi ceilalţi nu vor să vadă. Iurie Roşca, speranţa noastră, ne-a trădat. Suntem o naţie moartă. Un raport recent ne arată că in 2012 in Moldova nu va mai fi nici o femeie care să poată să nască! E crunt. Dar ei continuă doar să fure, să pupe talpa rusului şi să ne sărăcească tot mai rău. Iliescu s-a făcut că plouă cănd a putut să facă Unirea. Dicta Moscova. Emil Constantinescu e din Tighina. Nicolae Văcăroiu este din Cetatea Albă… Cu ce ne-au ajutat? Dacă nici Băsescu nu face nimic inseamnă că suntem blestemaţi.

Blestemaţi de ţara noastră, Romănia Mare!”

Dorinţă

„Acum sunt la studii aici,in Romănia. Mai face lumea mişto de noi, de accentul nostru. Insă eu mă simt acasă. In Moldova mă voi mai duce doar ca turist.Sper să nu fiu considerat un străin aici!” (Tudor Cojocari, student basarabean)

Autor: Ovidiu Ciutescu şi Corina Andriuţă
Sursa: jurnalul.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: